Lipsa somnului provoacă efecte devastatoare asupra creierului, corelându-se cu numeroase afecțiuni neurologice și psihiatrice precum: boala Alzheimer, depresie, anxietate, risc de suicid, tulburarea bipolară, durere cronică, atac cerebral și altele. De asemenea, lipsa cronică a somnului, afectează fiecare sistem fiziologic al corpului, ceea ce duce mai departe la nenumărate tulburări și boli precum cancerul, atacurile de cord, diabetul, infertilitatea, creșterea în greutate, obezitatea sau carențe ale sistemului imunitar.
Una dintre funcțiile creierului care este afectată și de cea mai mică durată de privare de somn, este concentrarea atenției. Consecințele mortale aferente acestor eșecuri de concentrare, se văd cel mai adesea, la nivelul societății prin, spre exemplu ațipitul la volan.
Există doi vinovați principali pentru accidentele care se leagă de oboseala la volan. Primul este reprezentat de situația în care, persoanele adorm de-a dreptul la volan. Cu toate acestea, aceste situații se întâmplă rar și de regulă presupun ca acea persoană să fie privată de somn în mod acut, adică să nu fi dormit deloc cel puțin 24 de ore.
A doua cauză, mult mai frecventă, este lipsa de concentrare dintr-un anumit moment, ceea ce se numeste microsomn. Aceste episoade durează doar câteva secunde, timp în care pleoapele se vor închide parțial sau total și de regulă li se întâmplă asta celor care au somnul limitat în mod cronic, adică persoane care dorm în mod rutinier mai puțin de șapte sau opt ore de somn pe noapte. În timpul unui microsomn, creierul devine câteva clipe orb în raport cu lumea exterioară și nu doar vizual vorbind, ci pe toate canalele percepției. Prin urmare, nu sunt necesare zece sau cincisprezece secunde, ci doar două secunde de microsomn la volan, pot să ducă la un eveniment tragic.
Mai mult, mulți dintre noi știm că, somnul inadecvat ne răvășește emoțiile.
Într-un experiment legat de somn și emoțiile umane, s-au analizat două grupuri de tineri adulți sănătoși. Unul dintre grupuri nu a dormit deloc toată noaptea, fiind monitorizat sub supraveghere totală în laborator, iar celălalt grup a dormit normal în acea noapte. În timpul sesiunii de scanări cerebrale din ziua următoare li s-au arătat ambelor grupuri aceleași o sută de imagini care aveau conținut emoțional variat, de la neutru (de pildă un coș, o bucată de lemn) la negativ (cum ar fi o casă în flăcări, un șarpe veninos aflat pe punctul de a mușca). Folosindu-se aceste imagini, s-a urmărit în cadrul experimentului, amplificarea reacției cerebrale în raport cu stimulii emoționali negativi. O structură aflată în ambele emisfere cerebrale, numită amigdala, un punct important în ceea ce privește declanșarea unor emoții puternice, cum ar fi frica sau furia și legată de reacțiile noastre instinctuale de bază, a manifestat o amplificare de peste 60% a reactivității emoționale în cazul participanților care nu dormiseră. De cealaltă parte, scanările cerebrale ale celor care beneficiaseră de o noapte întreagă de somn, ilustrau o măsură modestă, controlată a activității amigdalei, în ciuda faptului că văzuseră exact aceleași imagini. Era ca și cum, în lipsa somnului, creierul nostru ar regresa spre un tipar primitiv de reacții necontrolate. Astfel, în lipsa somnului, avem reacții emoționale inadecvate și suntem incapabili să ne raportam la evenimente într-un context mai amplu.
De ce sunt oare centrii emoționali ai creierului atât de sensibili în lipsa somnului?
Studii bazate pe scanări cu rezonanță magnetică, au evidențiat mai multe aspecte. După o noapte întreagă de somn, cortextul prefrontal – regiunea creierului aflată chiar deasupra globilor oculari, care este asociată cu gândirea logică, rațională și luarea deciziilor – era puternic asociat cu amigdala, reglând prin controlul inhibitoriu acest centru profund al creierului emoțional. Cu alte cuvinte, după o noapte întreagă de somn suficient, avem un amestec echilibrat între accelerația noastră emoțională (amigdala) și frâna (cortextul prefrontal).
În schimb, în lipsa somnului, această legătură puternică dintre cele două regiuni ale creierului, se pierde. Nu ne putem domina impulsurile primare, avem prea multă accelerație emoțională și insuficientă frână echilibrată a cortextului prefrontal.
Dacă ne lipsește controlul rațional, pe care îl primim din partea somnului în fiecare noapte, nu mai suntem echilibrați neurologic, prin urmare nici emoțional.
Mai mult, somnul insuficient a fost corelat și cu agresivitatea, fenomenul de bullying și probleme comportamentale în rândul copiilor. De asemenea, somnul insuficient, duce și la apariția recidivelor în numeroase tulburări de dependență, fiind asociat cu dorința de a ne satisface nevoile, ceea ce ne privează de controlul centrului rațional al cortextului prefrontal.
Cum era de așteptat, scănările cerebrale ilustrează aspecte ale relației dintre somn și bolile psihiatrice. Nu există nicio tulburare psihiatrică majoră în care somnul să fie normal. Această afirmație este valabilă deopotrivă pentru anxietate, depresie, tulburare de stres post-traumatic, schizofrenie și tulburarea bipolară. Legătura dintre carențele de somn și bolile mintale se poate descrie cel mai bine ca o interacțiune cu două sensuri.
Cercetările de ultimă oră din această zonă, au dezvăluit faptul că, privarea de somn afectează chiar și ADN-ul și genele care au legătură cu învățarea din celulele hipocampului. Așadar, absența somnului reprezintă o forță penetrantă și corozivă care atacă sistemul creator de amintiri din creier, împiedicându-ne să ne formăm amintiri cu amprente durabile. Amintirile formate în lipsa somnului sunt unele mai slabe, care se evaporă rapid.
Mai mult, somnul are un rol crucial după procesul de învățare, în timpul cimentării pasive a informației, sau în perioada de consolidare a amintirilor acumulate recent. O noapte de somn, fortifică amintirile nou asimilate, amplificându-le gradul de retenție.
Nu doar creierul nostru este afectat atunci când somnul nu este suficient și odihnitor, ci și corpul. Somnul este fundația pe care se bazează celelalte două piloane ale stării de sănătate: alimentația și sportul.
Somnul insuficient afectează sistemul cardiovascular. Pe măsură ce inima privată de somn bate mai repede, volumul de sânge pompat în sistemul vascular circulă din ce în ce mai repede, iar o dată cu aceasta se naște starea de hipertensiune. În același timp, are loc o creștere cronică a nivelului hormonului de stres numit cortizol, creștere declanșată de sistemul nervos simpatic excesiv de activ. O consecință nedorită a fluxului continuu de cortizol pentru perioade îndelungate este vasoconstricția, care crește și mai mult presiunea sangvină.
Carențele de somn afectează metabolismul, pot crește riscul apariției diabetului precum și a kilogramelor nedorite. Cu cât dormim mai puțin, cu atât suntem mai predispuși să mâncăm mai mult, astfel că, corpul devine incapabil să gestioneze eficient acele calorii, cu atât mai mult concentrația zahărului din sânge. Va crește astfel, probabilitatea de îngrășare prin aceste două modalități cauzate de somnul deficitar. Îngrășarea are legătură cu doi hormoni care controlează apetitul: leptina și grelina. Leptina semnalizează senzația de sațietate. Când nivelul de leptină din organism este mare, pofta de mâncare este diminuată și nu ne mai dorim să mâncăm. În schimb, grelina declanșează o stare puternică de foame. Când crește nivelul de grelină, crește și dorința de a mânca.
Un dezechilibru la nivelul oricăruia dintre acești doi hormoni poate duce la mâncat excesiv și implicit la creșterea greutății corporale. Somnul inadecvat scade așadar concentrația hormonului care semnalizează sațietatea (leptina) și crește nivelul hormonului care semnalează senzația de foame (grelina). Eve van Cauter de la Universitatea din Chicago, a coordonat cercetări numeroase pe tema legăturii dintre somn și apetit. Ea a observat în urma studiilor, mai multe aspecte. Limitarea somnului la cinci ore pe noapte, ceea ce unele persoane consideră a fi suficient, duce la un dezechilibru între cei doi hormoni care sunt responsabili de apetit, astfel că, prin lipsa somnului, se poate reduce la tăcere mesajul chimic care spune: Oprește-te din mâncat! (leptina) și în același timp se amplifică volumul vocii hormonale care strigă: Te rog, continuă să mănânci! (grelina). Apetitul rămâne astfel nesatisfăcut când somnul este insuficient, chiar și după un festin regal.
Îngrășarea cauzată de somnul insuficient nu este legată doar de a mânca mai mult, ci și de o modificare a preferințelor pentru alimente mâncate compulsiv. Analizând diferite studii, van Cauter, a observat că poftele de dulce (de exemplu, prăjituri, înghețată, ciocolată, etc.), de mâncăruri bogate în carbohidrați (de exemplu paste și pâine) și de gustări sărate (cipsuri), creșteau în medie cu 30% – 40%, când somnul era diminuat cu câteva ore pe noapte.
Somnul insuficient afectează de asemenea și sistemul imunitar. Somnul luptă împotriva infecțiilor și bolilor prin folosirea a tot felul de arme din arsenalul imunitar, ceea ce ne oferă protecție. Când se întâmplă să ne îmbolnăvim, sistemul imunitar stimulează activ nevoia de somn, solicitând mai multă odihnă și somn, pentru a-l ajuta să întărească efortul de luptă.
Dacă aceste rezultate ale numeroase cercetări de specialitate, ți-au readus aminte cât de important este somnul, nu doar pentru creierul tău, ci și pentru corp, nu ezita să te îngrijești de cele 8 ore de somn pe noapte.
Poți citi mai multe informații despre somnul uman, dar și despre modalitățile de tratare a problemelor de somn aici:
- Manber R., Carney C.E. Treatment plans and interventions for insomnia: a case formulation approach. The Guilford Press, 2015
- Silberman S.A. The insomnia workbook. A comprehensive guide to getting the sleep you need. New Harbinger Publications, 2009
- Edinger J. D., Carney, C. E. Overcoming insomnia: A cognitive-behavioral therapy approach, therapist guide(2nd ed.), Oxford University Press, 2015
- Walker, M. Why we sleep. Unlocking the power of sleep and dreams, Simon & Schuster, Inc., 2018
- Perlis M.L., Smith M.T., Benson-Jungquist C., Posner D.A. Cognitive Behavioral Treatment of Insomnia. A Session-by-Session Guide, Springer New York 2006
- Muench A., Vargas I., Posner D., Perlis M.L. Standard cognitive behavioral therapy for insomnia (CBT-I), Academic Press, https://doi.org/10.1016/B978-0-12-822872-2.00012-8, 2022