Nucleul nostru suprachiasmatic transmite către creier și corp semnale repetitive pentru noapte și zi printr-un mesaj circulator numit melatonină. Aceasta este produsă în timpul nopții, motiv pentru care mai este numită și hormonul întunericului sau hormonul vampir. Iată cum descrie activitatea melatoninei, unul dintre cei mai titrați cercetători contemporani ai somnului, Matthew Walker:
La semnalul precis al nucleului suprachiasmatic asemenea unui ceas elvețian, creșterea nivelului de melatonină începe la scurt timp după asfințit, fiind eliberată în circuitul sangvin de către glanda pineală, o zonă situată adânc în partea dorsală a creierului.
Imaginează-ți melatonina ca un megafon puternic, care transmite clar și răspicat un mesaj către creier și corp: Este întuneric, este întuneric! În acel moment, noi toți primim din partea creierului nostru un ordin de noapte și, odată cu el, o comandă biologică pentru inițierea programului de somn. Aproape ca în armată, sau poate chiar mai bine organizat, creierul nostru funcționează în fiecare minut, cu precizie și în detalii de invidiat pentru orice alt dispozitiv.
Melatonina ajută astfel la reglarea momentelor de apariție a somnolenței, prin faptul că, semnalează sistematic întregului organism debutul perioadei de întuneric. Este ca o santinelă care anunță apariția regelui. Cu toate acestea, melatonina are totuși puțină influență în raport cu generarea somnului propriu-zis. Pentru a clarifica această diferență, gândește-te la somn ca fiind proba de alergare de 100 de metri de la Jocurile Olimpice. Melatonina reprezintă vocea celui care anunță oficial: Alergători, pe locuri, fiți gata, start! Ea dă astfel semnalul de început al cursei, având un rol important și de necontestat. Cu toate acestea, nu ea este atletul care aleargă, încercând din răsputeri să câștige medalia de aur. Melatonina guvernează momentul în care începe cursa noastră, adică somnul, dar nu participă la probă. Alergătorii sunt alte regiuni cerebrale și procese care generează în mod activ somnul. Melatonina le dă de înțeles acestor regiuni ale creierului că, este momentul să inițieze rutina de culcare. În acest mod, melatonina este oficialul care furnizează instrucțiunea de a începe evenimentul somnului, dar nu participă ea însăși la cursă.
Odată ce somnul este declanșat, nivelul de melatonină scade încet de-a lungul nopții și al primelor ore ale dimineții. La sosirea amurgului, pe măsură ce lumina soarelui ajunge la creier prin intermediul ochilor, chiar și prin pleoape, desi ochii noștri sunt închiși, glanda pineală este frânată, ceea ce oprește eliberarea în sânge a melatoninei. Absența acesteia din circuitul sangvin anunță acum creierul și corpul că s-a ajuns la linia de sosire pentru somn. Nu-i așa că este cea mai precisă mașinărie de care ai auzit vreodată?
Acum este momentul să se declare încheiată cursa pentru somn și să i se permită stării de veghe să revină pentru tot restul zilei. Ziua, suntem alerți și prezenți în viața noastră, pentru că noi, oamenii, funcționăm cu energie solară. Pe măsură ce trece ziua, în timp ce nivelul de melatonină crește, este semnalată o nouă etapă de întuneric și se anunță debutul unui nou eveniment de somn.
Și tot așa mai departe, pentru tot restul vieții noastre.
Your Sleep. Your Power.
Ica Secoșan, PhD