De ce nu poți dormi noaptea? Explicații științifice și soluții terapeutice
Te-ai întrebat vreodată de ce, tocmai când îți dorești mai mult să dormi, somnul pare să fugă de tine? De ce unele nopți sunt marcate de gânduri în spirală, de neliniște sau pur și simplu de imposibilitatea de a adormi? În spatele insomniei se află mecanisme fiziologice și psihologice clare, iar înțelegerea lor este primul pas către schimbare.
Somnul nu este o simplă oprire a activității. Este un proces biologic activ, controlat de o rețea complexă de factori – dintre care cei mai importanți sunt ritmul circadian, presiunea somnului și sistemul de activare corticală. Când aceste mecanisme se dereglează, apar probleme de adormire, de menținere a somnului sau de trezire prea devreme.
Un factor major care contribuie la imposibilitatea de a dormi este stresul. Sub influența acestuia, corpul produce cortizol – hormonul „fugii sau luptei”. Cortizolul menține organismul într-o stare de alertă și inhibă secreția de melatonină, hormonul somnului. Astfel, chiar dacă te simți obosit, creierul tău interpretează mediul ca fiind periculos și refuză să se relaxeze.
Anxietatea este un alt element cheie. Nu este vorba doar despre grijile din timpul zilei, ci și despre gândurile anticipative care apar seara: „dacă nu adorm, o să fiu terminat mâine”, „iar se repetă noaptea trecută”. Aceste gânduri creează tensiune și încordare, declanșând exact mecanismele care te țin treaz. Este un paradox dureros: cu cât îți dorești mai mult să dormi, cu atât îți îndepărtezi somnul.
Există și explicații legate de stilul de viață. Expunerea seara la lumină artificială, în special la lumina albastră emisă de telefoane și tablete, inhibă secreția de melatonină. Cofeina consumată târziu, mesele copioase sau alcoolul aproape de ora de culcare pot afecta și ele calitatea somnului. Chiar și lipsa activității fizice sau un program haotic contribuie la dezechilibrarea ceasului biologic intern.
Un alt aspect mai puțin discutat, dar extrem de relevant, este hiperactivarea cognitivă. Mintea rămâne într-un mod de „funcționare” și se luptă cu ideea de liniște. Gândurile despre lucruri nerezolvate, lista de sarcini de a doua zi, fricile personale sau chiar reflecțiile filozofice pot apărea exact în momentele în care corpul își cere odihna. Această hiperactivare mentală este adesea confundată cu o personalitate „activă”, dar în realitate este un semnal că sistemul nervos nu a fost deconectat corespunzător de la stimulii zilei.
Pe plan emoțional, conflictele nerezolvate, traumele, doliu sau schimbările majore de viață pot deveni cauze adânci ale insomniei. Mintea folosește noaptea ca spațiu de procesare, iar când nu există un cadru sigur pentru descărcarea acestor emoții, ele apar sub forma gândurilor recurente și a stărilor de agitație. Uneori, insomniile sunt semnale că avem nevoie de un spațiu în care să simțim și să vorbim.
Și mediul de somn joacă un rol important. O cameră prea luminată, zgomotoasă sau prea caldă poate împiedica adormirea. La fel și patul asociat cu stres, neliniște sau activități de muncă. În mod ideal, dormitorul ar trebui să fie perceput de creier ca un spațiu sigur, previzibil și relaxant – nu un câmp de luptă cu gândurile. În plus, utilizarea dormitorului pentru activități care nu au legătură cu somnul – lucrul pe laptop, vizionarea filmelor, chiar și mâncatul în pat – poate eroda această asociere benefică.
Pe măsură ce insomnia persistă, apare un fenomen numit „condiționare negativă”. Adică, doar gândul că te apropii de ora de culcare sau că trebuie să mergi în dormitor declanșează anxietate. Astfel, dormitorul devine un loc de suferință anticipată, nu un spațiu de odihnă. Acest mecanism contribuie la cronicizarea insomniei și este exact ceea ce terapia cognitiv-comportamentală încearcă să inverseze.
Din fericire, există soluții eficiente care pot regla somnul pe termen lung. Terapia cognitiv-comportamentală pentru insomnie (CBT-I) este considerată standardul de aur în tratarea insomniei cronice. Aceasta te ajută să identifici și să modifici gândurile disfuncționale legate de somn, să îți structurezi programul de odihnă și să reconstruiești relația cu somnul pas cu pas. De exemplu, tehnicile de control al stimulilor te învață să folosești patul doar pentru somn și relaxare, în timp ce restricția somnului ajută la consolidarea presiunii naturale de somn.
O altă soluție esențială este igiena somnului. Adoptarea unor obiceiuri sănătoase, precum culcatul și trezitul la ore regulate, evitarea ecranelor seara, practicarea unor ritualuri relaxante înainte de culcare sau păstrarea dormitorului aerisit și întunecat, poate restabili echilibrul hormonal necesar adormirii. Este important ca aceste obiceiuri să fie aplicate cu consecvență, nu doar ocazional, deoarece creierul reacționează pozitiv la predictibilitate și ritm.
Tehnicile de relaxare – precum respirația profundă, meditația, relaxarea progresivă sau vizualizarea ghidată – pot reduce activarea fiziologică. Ele nu trebuie folosite cu presiunea de a adormi imediat, ci ca metode de a cultiva liniștea. În timp, ele devin ancore mentale care semnalează corpului că este în siguranță și că se poate odihni. Chiar și exercițiile de mindfulness în timpul zilei pot îmbunătăți somnul, pentru că reduc nivelul general de tensiune acumulată.
Unii oameni beneficiază și de ajustări nutriționale. Consumul unor alimente care conțin triptofan – cum ar fi lactatele, bananele sau semințele – poate sprijini secreția de serotonină și melatonină. De asemenea, evitarea alcoolului și a meselor bogate în grăsimi seara contribuie la o digestie mai ușoară și, implicit, la un somn mai odihnitor. Hidratarea excesivă seara poate duce la treziri frecvente pentru a merge la toaletă, iar reducerea ei după o anumită oră poate face diferența.
Pe lângă toate acestea, un aspect adesea neglijat este atitudinea față de somn. Cu cât vezi somnul ca pe o obligație sau o competiție, cu atât te îndepărtezi de el. A învăța să stai cu disconfortul, să tolerezi o noapte mai puțin bună, fără să dramatizezi, este o abilitate esențială. Somnul nu vine prin forțare, ci prin încredere și relaxare.
Este important să reții că insomnia nu este un defect personal sau o lipsă de voință. Este o tulburare tratabilă, cu cauze clare și soluții validate. În loc să te învinovățești sau să cauți remedii rapide, oferă-ți sprijin și răbdare. Ascultă semnalele corpului tău, ajustează ceea ce poți în rutina zilnică și, dacă este nevoie, caută ajutor specializat. Uneori, doar câteva ședințe de terapie specializată pot schimba complet perspectiva și rezultatele.
Somnul este un drept biologic, nu un lux. Iar atunci când înțelegi ce anume îl împiedică, poți face pașii necesari spre restabilirea echilibrului. Insomnia nu trebuie să devină o identitate, ci poate fi tratată ca ceea ce este: o dificultate temporară, care are soluții.
Your Sleep. Your Power.
Psiholog clinician & Psihoterapeut Ica Secoșan, PhD
